Iluta Ion, dr. med., conf. univ. “Metodă de prognozare a anomaliilor dento-maxilare la copii”
Metodă de prognozare a anomaliilor dento-maxilare la copii
Iluta Ion, dr. med., conf. univ.
Catedra Chirurgie OMF pediatrica, Pedodontie si Ortodontie a USMF “N. Testemitanu”
Rezumat
Studiul a fost efectuat in scopul elaborarii metodei de prognozare a anomaliilor dento-maxilare la copii in virsta de 10-14 ani. Pentru elaborarea metodei au fost utilizati factorii prognostici de crestere si dezvoltare a aparatului dento-maxilar: distanţa interpremolara superioară, inferioară, intermolara superioară si inferioară, lungimea segmentului anterior al arcadei dentare superioare, dimensiunile mezio-distale ale incisivilor superiori si inferiori, numarul de dinti erupti (ritmul de creştere). Au fost determinate valorile medii ai acestor parametri. Conform scopului şi obiectivelor lucrării în studiu au fost examinati 490 copii în liceele din mun. Chisinău. În dependenţă de risciul de dezvoltare a anomaliilor copii sunt clasaţi în grupuri:
Grupul I – grup de copii cu risc înalt de dezvoltare a anomaliilor dento-maxilare, care este constituit din copii conform schemei-formulei:
Mm,M,Pm,P>Mo>DMI,DMIm,NDE,Lo
Grupul II – grup de copii cu risc redus de dezvoltare a anomaliilor dento-maxilare, care este constituit conform schemei-formulei:
Mm,M,Pm,P
Cuvinte cheie: anomalii, copii, prognozare.
Summary
Method of prognosis of dento-maxillary anomalies in children
The study was done with the scope of elaborating the methods of prognosis of dento-maxillary anomalies in children in the age group of 10-14 years. To elaborate the method, factors for prognosis of growth and development of dento-maxillary apparatus were used: upper inter premolar distance (P), lower inter premolar distance(Pm), upper inter molar distance(M), lower inter molar distance(Mm), the length of the anterior segment of the upper dental arch(Lo), mesio- distal dimensions of the upper incisors(DMI) and lower incisors(DMIm), number of erupted teeth((NDE). The median values of the parameters were determined. In the study, 490 children frorm the schools of Chisinau were examined. Depending on the risk of developing dento-maxillary anomalies, the children are classified in groups:
Group I – children with high risk of developing dento-maxillary anomalies consist of children with: Mm,M,Pm,P>Mo>DMI,DMIm,NDE,Lo
Group II – children with low risk of developing dento-maxillary anomalies consist of children with : Mm,M,Pm,P
Ceyword: anomalies, children, prognosis.
Introducere
Problemele etiopatogenieii şi tratamentul anomaliilor dento-maxilare la copii sunt actuale şi la momentul curent. În structurile afectiunilor stomatologice la copii anomaliile dento-maxilare ocupa al treilea loc după caria dentara şi afectiunilor paradonţiului. Analiza datelor epidemiologice ale anomaliilor dento-maxilare efectuat în mai multe ţări demonstrează că această afecţiune se întalneşte foarte frecvent şi făra tendinţă de micşorare. Conform datelor Tiominen M. L., Tiominen R. I. (1994, cit.Ф. Я. Хорошилъкина) [3], aceste anomalii se intilnesc la 47 % copii si adolescent finlandeji; in Danemarca [5] – la 45 % (Burgersdijc K.V., et altera; 1991); in Norvegia – 37 % (Espeland L. V., Steenvic A., 1991); in SUA [4] – 35 %; in Rusia [6] – 49 %; in Ucraina – 75 % (Udoviţcaia E. V. si colab., 1993); in România – 41-49 % (Sapira), 50-60 % (Cocirla si colaboratorii), 75 % (Eiru si Rusu) cit Dorobaţ V., Stanciu D. 2003 [1] in Republica Moldova [2] – 35-58 %. Patologia dată prezentă în ocluzia primară şi mixtă, dacă nu a fost înlăturată la etape de dezvoltare se menține și în ocluzia permanentă, și se manifestă mai pronunțat și mai grav. Aceasta duce la mărirea termenilor de tratament ortodontic, și corespunzător necesită cheltuieli financiare mai mari. Medicii ortodonți, de regulă, efectuează în perioada de tratament ortodontic precum şi în perioada de retenţie dispozitive timp îndelungat nemanifestînd atenţie de efectuare a tratamentului preventiv la etape precoce de dezvoltare a anomaliilor.
Aşadar, elaborarea metodelor de prognozare a anomaliilor dento-maxilare la copii precum şi utilizarea metodelor efective de profilaxie şi tratament precoce sunt de prima importanţă în ortodonţie.
Scopul studiului
Elaborarea metodei de prognozare a anomaliilor dento-maxilare la copii în vîrstă de 10-14 ani.
Obictivele investigaționale
• Studierea parametrilor biometrici: distanța interpremolară, intermolară superioară și inferioară
• Estimarea lungimii segmentuluiu anterior al arcadei dentare superioare
• Determinarea dimensiunilor mezio-distale ale incisivilor superiori și inferiori
• Aprecierea ritmului de erupție dentară prin evaluarea sumei dinților erupți
• Elaborarea schemei-formulei de prognozare a riscului de dezvoltare a anomaliilor dento-maxilare
Materiale și metode de cercetare
Conform scopului si obiectivelor lucrării în studiu au fost examinați 490 copii în liceele mun. Chișinău, vîrsta acestora fiind între 10-14 ani (fig.1). Au fost apreciate valorile parametrilor: distanța interpremolară superioară (P) și inferioară (Pm); distanța intermolară superioară (M) și inferioară (Mm); lungimea segmentului anterior al arcadei dentare superioare (Lo); dimensiunile mezio-distale ale incisivilor superiori (DMI) și inferiori (DMIm); numărul dinților erupți (NDE). Determinarea parametrilor biometrici s-a efectuat direct intraoral. Dinţii în faza de erupție erau apreciaţi ca dinţi erupţi. Au fot determinate valorile medii (Mo) a acestor parametri separat, în dependență de vîrstă și sex. Ca criteriu principal de repartiție a copiilor în grupuri au fost folosiți parametrii: Mm,M,Pm,P. Copii au fost clasați în 2 grupuri în dependență de valorile parametrilor:
Grupul I – grup de copii cu risc inalt de dezvoltare a anomaliilor dento-maxilare, care este constituit din copii confor schemei-formulei:
Mm,M,Pm,P>Mo>DMI,DMIm,NDE,Lo
Grupul II – grup de copii cu risc redus de dezvoltare a anomaliilor dento-maxilare care este constituit conform schemei-formulei:
Mm,M,Pm,P
Rezultate şi discuţii
Analiza valorilor paremetrilor stidiați în dependență de apartenența de grup au demonstrat discrepanță semnificativă.De exemplu, la băieți cu vîrsta de 12 ani în grupul I a fost stabilită o micșorare esențială a distanței interpremolare superioare, precum și celei inferioare în raport cu grupul II și corespunzător aceste valori au constituuit: la arcada superioară – 37,20±2,49-31,40±2,48 cm și 37,20±2,49-45,0±2,50 cm; la arcada inferioară : 34,27±2,23-31,40±2,20 cm și 34,27±2,27-41,90±2,27 cm. La copii din grupul I, de asemenea a fost constatată o micșorare a distanței intermolare superioare, precum și celei inferioare in raport cu grupul II și, corespunzător, aceste valori au constituit: 48,04±3,14-38,60±3,44 cm și 48,04±3,14-55,80±2,63 cm; la arcada inferioară, corespunzător: 49,03±2,63-41,20±2,40 cm și 49,03±2,63-55,50±2,87 cm. În grupul I s-a constatat o majorare a segmentului anterior al arcadei dentare superioare fața de grupul II: indicii constituiau corespunzător: 17,82±1,04-21,0±1,01 cm și 17,82±1,04-15,50±1,08 cm. Dimensiunile mezio-distale ale incisivilor superiori valorau la copiii din grupul I: 3,04±0,16-3,59±0,13 cm; din grupul II: 3,04±0,16-2,60±0,19 cm. Deasemenea, s-a stabilit o majorare a acestor parametri şi la arcada inferioară: în grupul I-2,24±0,09-2,57±0,11 cm și o micșorare – în grupul II: 2,24±0,11-2,02±0,13 cm. În grupul I a fost relevant o marire a numărului dinților erupți față de grupul II și, corespunzător, au constituit: 24,97±4,04-28,0±4,15 și 24,97±4,04-12,0±4,83.
Astfel, studiul a remarcat dereglări esențiale atît referitor la parametrii biometrici transversali, precum și cei sagitali la copii cu erupție mai accelerată și cu dimensiuni mezio-distale mai mari ale incisivilor.
Analiza rezultatelor de studiu la fete în vîrstă de 12 ani au demosntrat aceeași tendință: micșorarea distanței interpremolare superioare, inferioare; distanței intermolare superioare, inferioare; majorarea dimensiunilor mezio-distale ale incisivilor superiori, inferiori; lungimii segmentului anterior al arcadei dentare superioare, precum și numarului dinților erupți in grupul I fața de grupul II(fig. 2,3).
Valorile comparative ale indicilor biometrici la băieți în vîrstă de 13 ani, deasemenea au demonstrate o diferență esențială: la băieți din grupul I s-a constatat o valoare a distanței interpremolare superioare de 35,59±4,09-32,90±2,11 cm și 35,59±4,09-38,0 ±2,11 cm; iar la arcada inferioară, corespunzător: 35,64±2,02-30,60±2,20 și 35,64±2,02-40,20±1,85 cm. La nivelul distanței intermolare superioare s-a depistat ,corespunzător: 47,99±3,37-41,30±3,92 cm și 47,99±3,37-53,40±3,37 cm. La arcada inferioară aceste valori constituiau: 48,68±2,57-41,81±2,34 și 48,68±2,57-53,0±2,70 cm. Lungimea segmentului anterior a arcadei dentare superioare a constituit, corespunzător, în grupul I: 17,71±0,88-19,10±0,82 cm și 17,71±0,88-15,10±0,91 cm – în grupul II. La băieți suma distanței mezio-distale a incisivilor superiori a constituit, în grupul I: 3,06±0,16-3,30±0,16 cm și 3,06±0,16-2,60±0,17 cm – grupul II; la arcada inferioară acești indici valorau în grupul I: 2,28±0,24-2,64±0,26 cm și în grupul II: 2,28 ±0,24-2,64±0,26 cm. Valorile dinților erupți la băieți din grupul I au demonstrat o majorare a numarului dinților erupți:26,73±3,53-28,0±2,93 fața de grupul II: 26,73±2,93-24,97±3,53.
Analiza parametrilor la fete cu vîrsta de 13 ani, deasemenea au demonstrat aceeași tendință: micşorarea parametrilor biometrici , majorarea valorilor distantei mezio-distale a incisivilor superiori, inferiori; numărului dinților erupți şi lungimii segmentului anterior al arcadei dentare superioare în grupul I faţă de grupul II (fig.4,5).
Rezultatele analizei parametrilor biometrici; valorilor dimensiunilor mezio-distale a incisivilor superiorii, inferiori; sumei dinților erupți; lungimei segmentului anterior al arcadei dentare superioare la băieți și fete cu vîrste de 10-11 ani au demonstrat aceeași tendință(fig. 6,7).
Aşadar, studiul biometric a relevat dereglări esenţiale la copiii cu erupţie dentară accelerată şi dimensiunilor mezio-distale mărite ale incisivilor. Acestea s-au manifestat prin disproporţie esenţială a arcadei dento-alveolare, fapt ce denotă despre lipsa de spaţiu în arcada dento-maxilară şi prin urmare, este cauza dezvoltării anomaliilor.
Mojoritatea anomaliilor dento-maxilare şi ocluzale sunt consecinţa erupţiei premature a permanenţilor succesionali care ocupă o poziţie anormală pe arcadă, ca urmre a spaţiului necesar insuficient pentru incadrarea lor corectă [3].
Cînd există un asincronism între dezvoltarea scheletului si erupţia dentară dinţii apar pe maxilare înainte ca acesata să atingă lungime necesară pentru aliniere.
Nu există sincronism între evoluţia celor două dentiţii şi cea a scheletului, cele 2 sisteme, osos şi dentar, fiind complet independente.Dezvoltarea şi cresterea scheletului osos întîrzie cu 1-1,5 ani faţă de erupţia dentară.
Erupţia accelerată dentară, ca unul din componentele acceleraţiei dezvoltării somatice, determină disproporţia dintre sistemul dentar şi masivul maxilo-facial. Această disproporţie este cauzată de lipsa de sincronizare între cele două dentiţii şi cel a scheletului, cele două sisteme – osos şi dentar. Dezarmonia dento-maxilară este influenţată de persistenţa disproporţiei între dimensiunile mezio-distale a dinţilor permanenţi şi perimetrul arcadelor dento-alveolare.
În acelaşi timp, asincronismul dintre vîrsta biologică osoasă şi erupţia dentară provoacă retardarea creşterii şi dezvolării arcadelor, influenţata de individualitatea şi independenţa de creşterii si dezvoltării acestor două sisteme –procesul alveolar şi dentar.
Concluzii
1. Prognozarea dezvoltării preclinice a anomaliilor dento-maxilare la copii în vîrstă de 10-14 ani poate fi efectuată prin utilizarea factorilor prognostici de creștere și dezvoltare a aparatului dento-maxilar: distanța interpremolară, intermolară superioară și inferioară; lungimea segmentului anterior al arcadei dentare superioare; dimensiunilor mezio-distale ale incisivilor superiori și inferiori; numărului dinților erupți ( ritmului de erupție dentară).
2. Metoda de prognozare elaborată permite de a selecta copii în dependență de riscul de dezvoltare a anomaliilor dento-maxilare în grupuri:
Grupul I – grup de copii cu risc înalt de dezvoltare a anomaliilor dento-maxilare, care este constituit din copii conform schemei-formulei:
Mm,M,Pm,P>Mo>DMI,DMIm,NDE,Lo
Grupul II – grup de copii cu risc redus de dezvoltare a anomaliilor dento-maxilare care este constituit conform schemei-formulei:
Mm,M,Pm,P
Bibliografie:
1.Dorobăţ V., Stanciu D. Ortodonţie dento-facială. Editura Medicală, Bucureşti, 2003, 501p.
2.Iluţă I., Buşmachiu I. Anomaliile dento-maxilare la copii şi adolescenţi în Republica Moldova,Medicina Stomatologică, Chişinău, 2011, N. 4, p.28-30
3. Iluţa I. Concepţie nouă despre etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Medicina stomatologică, Chişinău, 2010, №3, p.111-112
4.Proffit., Fieds H. Contemporany Orthodontics, Mosby Yeir Book, 1993
5.Rolling S. Oral Epidemiol., 1978, 6, 145-15
6.Ф.Я. Хорошилкина (ред.) Ортодонтия, М, 2006, 541с.
Comments are closed.